Ce rețin angajatorii din salariul meu în Germania?
Impozitul pe salariu, impozitul pe biserică, suprataxă de solidaritate și contribuțiile la asigurările sociale sunt toate deduceri care reduc suma de bani pe care o primiți în fiecare lună.
Pentru a explica acest lucru în termeni simpli, folosim exemplul lui Markus, care și-a început primul loc de muncă în 2021. Astăzi, își ține pentru prima dată fluturașul de salariu în mână și nu înțelege prea bine de ce, din cei 1.900 de euro pe care i-a negociat cu șeful său, au rămas de plătit doar 1.370 de euro, iar aceasta este suma care ajunge în contul tânărului de 21 de ani. Există o mulțime de abrevieri și termeni neînțeleși în fișele de salariu, așa că mai jos vă explicăm care sunt deducerile care fac ca salariul net să fie semnificativ mai mic decât salariul brut convenit cu angajatorul.
Lohnsteuer sau impozitul pe salarii
Markus câștigă 1.900 de euro brut. Fiind necăsătorit, este încadrat în clasa I de impozitare. Suma de 144 de euro pe lună reprezentând impozitul pe salariu este cea mai mare deducere pe care angajatorul lui Markus o plătește direct la fisc.
Solidaritätszuschlag, sau suprataxă de solidaritate
Din 1991, angajații din Germania plătesc taxa de solidaritate, cunoscută și sub numele de „Soli”. Cu toate acestea, guvernul german a operat modificări, astfel încât, începând cu 2021, aproape 90% din toți angajații nu mai trebuie să plătească taxa de solidaritate. Acest lucru este valabil și pentru Markus, deoarece „Soli” se aplică acum doar celor care câștigă cel mai mult.
Kirchensteuer, sau impozitul pe biserică
Dacă, la fel ca Markus, sunteți membru al unei comunități religioase, trebuie să plătiți și impozitul bisericesc. Suma depinde de salariul dumneavoastră, dar și de statul federal în care lucrați. Markus aparține Bisericii Evanghelice și lucrează în Hesse.
9% Kirchensteuer de la 144.08 Euro Lohnsteuer = 12.96 Euro
Dacă lucrați în Baden-Württemberg sau Bavaria, plătiți o taxă bisericească care corespunde la 8% din impozitul pe salariu.
Acești bani sunt folosiți pentru a plăti costurile personalului, pentru a construi biserici și pentru scopuri caritabile, cum ar fi îngrijirea bolnavilor. Alte comunități religioase, cum ar fi Biserica Catolică, comunitățile evreiești și alte comunități religioase recunoscute de stat percep, de asemenea, o taxă bisericească.
Krankenversicherung, sau asigurarea de sănătate
Dacă vă îmbolnăviți, mergeți la un medic, care vă pune un diagnostic și vă prescrie medicamente. Asigurarea de sănătate plătește pentru acest lucru. În Germania, acest tip de asigurare de sănătate este obligatoriu, indiferent dacă sunteți membru al unui fond public sau privat de asigurări de sănătate.
Toate persoanele asigurate în cadrul sistemului legal de asigurări de sănătate plătesc o contribuție de asigurări de sănătate de 14,6% în 2021. 7,3 % este dedus direct din salariul lui Markus, iar restul de 7,3 % este plătit de șeful său. În plus, există o contribuție suplimentară la fondul de asigurări de sănătate în funcție de venit. Fondul de sănătate al lui Markus percepe o contribuție suplimentară de 1,1%.
Înainte, angajații ca Markus trebuiau să plătească singuri contribuția suplimentară la asigurarea de sănătate. Totuși, acest lucru s-a schimbat în 2019. Acum, șeful acoperă și jumătate din contribuția suplimentară. În cazul lui Markus, acest lucru înseamnă că plătește 7,3% din prima de asigurare de sănătate plus jumătate din prima suplimentară, adică 0,5%.
7,8% contribuție la asigurările de sănătate la un salariu brut de 1.900 € = 148,20 €.
Contribuțiile la asigurările sociale – care includ asigurările de sănătate, de pensie și de îngrijire – sunt plătite jumătate de către angajat și jumătate de către angajator.
Costul unei asigurări private de sănătate este dificil de determinat, deoarece depinde de beneficiile pe care doriți să le obțineți.
Rentenversicherung, sau asigurarea de pensie
Deși Markus abia a început să muncească, statul se gândește deja la viitorul său și îl obligă să contribuie la sistemul legal de asigurări de pensii. În acest fel, el este în siguranță la bătrânețe, deoarece are dreptul la o pensie pentru limită de vârstă.
9,3% contribuție la pensie la un salariu brut de 1.900 € = 176,70 €.
De asemenea, angajatorul lui Markus trebuie să plătească 176,70 euro pentru asigurarea de pensie. Prin urmare, împreună plătesc echivalentul a 18,6% din salariul brut către sistemul de asigurări de pensii. Același tarif se aplică în toată Germania.
Pflegeversicherung, sau asigurarea de îngrijire pe termen lung
În cazul în care un angajat are nevoie de îngrijire, acesta este acoperit de asigurarea de îngrijire medicală. În 2019, contribuția pentru aceasta a fost majorată la un nivel uniform de 3,05%. O jumătate din primă este plătită de angajat, iar cealaltă jumătate de angajator.
1,525% contribuție de asigurare de îngrijire la 1.900 € salariu brut = 28,98 €.
Există un lucru care merită menționat în legătură cu asigurarea de îngrijire pe termen lung: persoanele care au 23 de ani sau mai mult și nu au copii plătesc un supliment de 0,25%. Dar cum Markus are doar 21 de ani, această suprataxă nu i se aplică încă.
În plus, în landul Saxonia, cota de contribuție a angajatorului și a angajatului este diferită – angajații trebuie să plătească o cotă mai mare din contribuție decât angajatorii.
Arbeitslosenversicherung, sau asigurarea de șomaj
Pentru a fi asigurat împotriva șomajului, angajatul trebuie să plătească în fiecare lună și prima de asigurare aferentă. Funcționarii publici și soldații sunt scutiți de această obligație, la fel ca și lucrătorii cu mini-joburi care nu câștigă mai mult de 450 de euro pe lună. Markus nu face parte din aceste grupuri profesionale și, prin urmare, trebuie să plătească această contribuție.
1,2% contribuție la asigurarea de șomaj la 1.900 € salariu brut = 22,80 €.
De regulă, în acest caz, angajatorul va acoperi și jumătate din suma totală de 2,4% din salariul brut.
Puteți deduce toate primele de asigurare din fluturașul de salariu.
Păstrați fișele de salariu germane – s-ar putea să vă fie de folos!
Este o idee bună să vă păstrați fișele de salariu. Markus, de exemplu, nu a trebuit decât să prezinte proprietarului primul său fluturaș de salariu pentru a dovedi că are un venit regulat. De asemenea, creditorii solicită adesea o astfel de dovadă. Cu toate acestea, nu există nicio obligație legală de a păstra aceste documente.
Ca măsură de precauție, Markus intenționează să colecteze și să păstreze fișele de plată lunare, cel puțin până când își va depune declarația de impozit și va primi o decizie scrisă de la biroul fiscal. Cu toate acestea, angajatorul său este obligat să păstreze fișele de plată.
O dată pe an, șeful lui Markus trebuie să îi dea un așa-numit Lohnsteuerbescheinigung, care este un certificat de impozit pe salariu. Acesta indică valoarea brută a salariului și orice deduceri, de exemplu, pentru asigurarea de sănătate sau impozitul bisericesc. În același timp, șeful său trimite aceste date în format electronic direct la biroul fiscal.